Scrisoare pentru mine, cea mică

Pentru fetița bună și entuziastă, 

Nu îți pierde niciodată lumina din ochi și zâmbetul de pe buze. Râzi cu toată pofta atunci când viața e mai mult decât darnică, căci o să fie, plângi din tot sufletul atunci când viața te trezește la realitate, căci o să o facă, și fii mereu, fără nicio excepție, încrezătoare în forța creatoare, în sensul fiecărui lucru pe pământ. 

Iubește pur, profund și autentic. Rămâi mereu acolo unde simți că prezența ta e acceptată și dorită și pleacă cu pași repezi atunci când oamenii sau circumstanțele par să nu se alinieze principiilor, credințelor, trăirilor tale. 

Iubește din tot sufletul, iar atunci când e cazul, oferă-ți răgazul de a simți durerea cu fiecare celulă a corpului. E vindecător să trăiești emoțiile fără bariere… 

O să întâlnești în drumul tău oameni luminoși, blânzi și cu poftă de viață, oameni descurajați, răniți, fără speranță și cu multă durere în glas. Fii prezentă pentru fiecare dintre ei, căci lecțiile cele mai valoroase vin atunci când ești cel mai aproape de oameni. 

Atunci când simți că viața te copleșește, și îți promit că o va face de multe ori, retrage-te blând, pentru o perioadă, din toată agitația cotidiană și roagă-te pentru claritate, limpezirea gândurilor și primirea răspunsurilor. 

Fii recunoscătoare pentru toate lecțiile, pentru toți oamenii, pentru toate abilitățile cu care ai fost înzestrată și nu uita să faci asta în fiecare zi a existenței tale.

Nu uita niciodată cât de iubită ești de părinții tăi… îți vor fi mereu aproape, fără a pune întrebări, fără a cere ceva la schimb, fără așteptări și compromisuri. Vor fi acolo pentru tine în cele mai grele dar și cele mai emoționante momente, iar mândria se va citi de multe ori pe chipul lor. Chiar dacă uneori relația voastră se va complica, fii blândă și răbdătoare. Amintește-ți că și în interiorul lor, se află un copil rănit, care tânjește după acceptare și afecțiune. 

Fii curajoasă, ia-ți viața în mâini și nu ezita să te dezvolți cu fiecare ocazie ce se ivește. Citește, iubește, călătorește și trăiește cu poftă. 

Hrănește-ți energia feminină și primește creativitatea în viața ta, sub orice formă. Îți spun un secret… o să iubești scrisul cu toată ființa ta, iar atunci când o să spargi blocajele și o să te lași purtată de val, totul o să prindă culoare. 

Drumul tău poate fi incert pentru un moment, dar nu îți pierde speranța că toate se vor așeza după voia Creatorului. Renunță la compromisuri de dragul comodității și al confortului, îți vor aduce doar frustrări și multă risipă de energie. 

Nu te teme să faci greșeli. Uneori vei cădea, dar fiecare cădere e o lecție și fiecare lecție e o treaptă către o versiune mai bună și mai autentică a ta.

Ai răbdare cu tine, ori de câte ori este nevoie. Unele visuri au nevoie de timp pentru a prinde rădăcini și mai ales, pentru a înflori.  

Fii fermă atunci când e nevoie și lasă sensibilitatea să te cuprindă atunci când te simți în siguranță. Folosește-ți vulnerabilitatea ca pe o oportunitate de a trăi în afara tiparelor, de a vedea dincolo de aparențe și de a primi mai mult decât crezi că ți se cuvine. 

Continuă să pui la îndoială tot și toate, pune întrebări multe și incomode, chiar și riscul de a părea prea curioasă sau poate obositoare. O să îți fie de foarte mare ajutor în drumul pe care vrei să îl urmezi, sau poate, alegerile tale vor fi altele… 

Acceptă imperfecțiunile armonioase care te conturează. Știu că unele te vor întrista de-a dreptul, însă fac parte din tine și așa va fi mereu. Iubește fiecare părticică din corpul tău și oferă-i un mediu propice pentru a se dezvolta în acord cu aspirațiile tale. Odihna, mișcarea și liniștea sunt la fel de importante precum ambițiile și aspirațiile tale. 

.

.

.

Înainte de a pune această scrisoare în cutia ta poștală, vreau să îți mulțumesc pentru entuziasm, pentru căldură, pentru curaj.

Nu știu dacă drumul tău îl va urma pe al meu, dacă urmele pașilor mei te vor călăuzi, însă vrea să te asigur că tot ceea ce accept de acum în viața mea e în acord cu ceea ce sufletul îmi dictează. 

Voi face eforturi să nu sting niciodată lumina și entuziasmul de pe chipul tău, să nu pierd vreodată ceea ce mereu am iubit la tine: râsul zgomotos, lacrimile timide și dorința de a fi mai mult decât un corp însuflețit. 

Apropo, bunicii i-ar face mare plăcere să o suni mai des. Eu am înțeles asta mai greu, dar sunt sigură că tu vei face totul cu mai multă empatie. 

Cu recunoștință, 

Tu, cea de la 24 de ani.