Iubirea de sine…un subiect tot mai des întâlnit pe buzele oamenilor, însă neînțeles în deplinătatea valorii sale. Iubirea de sine este resimțită adânc în suflet și se manifestă în mod natural în exterior, prin fiecare por al ființei noastre.
Dar ce este iubirea de sine? Conexiunea sacră cu propria ființă, actul de cunoaștere și acceptare a sinelui în întreaga sa complexitate, atât în lumina calităților, cât și în umbra imperfecțiunilor, starea de echilibru interior în care descoperim și redescoperim cum să ne oferim iubire nu doar pentru realizările, ci și pentru vulnerabilitățile noastre? Pentru mine, iubirea de sine este toate acestea…
Există însă o serie de idei transmise eronat, de către societate, din generație în generație, care ne îngreunează procesul de descoperire al iubirii de sine. Iubirea de sine nu a fost percepută la adevăratul ei potențial, iar acum e momentul să o aducem la lumină.
Iubirea de sine este egoism
Grija față de propria persoană nu înseamnă egoism! Respectul față de propria persoană nu înseamnă lipsa empatiei față de ceilalți! Iubirea de sine reprezintă forma sănătoasă de acceptare, grijă și respect, toate acestea fiind îndreptate către propria persoană, fără a avea intenția de a produce răni celor din jur.
Iubirea de sine este cheia, cheia unei vieți trăite în armonie și echilibru, iar în opoziție, egoismul nu face altceva decât să nege și să împiedice conexiunile autentice.
Atunci când te iubești pe tine, iubirea altora nu îți mai e necesară
Iubirea celor din jur nu devine inutilă atunci când te iubești pe tine. Din contră, atunci când îți iubești propria persoană nu ești dependent de iubirea celorlalți pentru a te simți complet sau valoros. Se instalează liniștea și mulțumirea interioară. Îți cunoști propria valoare iar asta face ca vulnerabilitatea la o posibilă respingere să scadă considerabil.
Odată ce ajungi să îți cunoști propriile nevoi și dorințe, conexiunile create sunt autentice și pline de sens… nu mai sunt bazate pe constrângerea de a umple un gol, ci pe dorința de a împărtăși cu ceilalți.
Un articol publicat în anul 2002 aduce la suprafață două perspective cel puțin interesante ce privesc iubirea de sine în raport cu iubirea față de ceilalți: indivizii care nu se iubesc pe ei înșiși nu cred că ceilalți îi pot iubi și evită relațiile sănătoase de iubire sau indivizii nu se iubesc pe ei înșiși și aleg astfel relații nepotrivite ca parte a unei strategii auto-distructive. Tu cu ce mod de a privi lucrurile rezonezi?
Iubirea de sine înseamnă să fii mereu bine în pielea ta
A te iubi pe tine nu presupune să fii într-o continuă stare de confort sau satisfacție, nu înseamnă perfecțiune sau obligativitatea de a simți fericire în fiecare moment. Iubirea de sine te împinge și te însoțește pe drumul explorării celor mai apăsătoare emoții, a celor mai pregnante umbre și al revendicării libertății de a fi tu însuți. Iubirea de sine îți reamintește că ai nevoie de o pauză de la ceea ce uneori te deconectează de la esența ta divină.
Iubirea de sine apare natural, nu trebuie învățată
Iubirea de sine implică setarea limitelor sănătoase în raport cu oamenii cu care relaționăm, acceptarea dezechilibrelor și practicarea iertării în raport cu noi înșine. Aceste comportamente, de cele mai multe ori, nu vin în mod natural natural. Necesită timp, efort, autoeducație și practică.
Iubirea de sine poate implica și schimbarea convingerilor limitative adânc înrădăcinate, proces activ și intenționat. Există oameni crescuți în medii care le subminează aprecierea și iubirea de sine, iar învățăturile culturale, sociale sau familiale le induc tendința de a se critica, învinovăți, compara, făcând iubirea de sine o aspirație dificil de atins. În această circumstanță, e nevoie de perseverență și o dorință arzătoare pentru ca procesul de accesare al iubirii de sine să fie o reusită.
Atunci când te iubești pe tine nu ai nevoie de îmbunătățiri
A iubi ceea ce ești nu înseamnă să oprești procesul de autodescoperire, ci să îți oferi sprijin și blândețe în drumul tău de creștere continuă. Iubirea de sine este cea care îți facilitează evoluția, iar atâta timp cât ești de partea ta, schimbarea nu vine dintr-o presiune exterioară, ci dintr-un loc plin de blândețe și grijă pentru tine însuți.
Oamenii care se iubesc pe ei înșiși nu experimentează greșeli
Iubirea de sine nu înseamnă a fi perfect sau a evita greșelile, ci a te accepta și a-ți oferi compasiune chiar și în fața eșecurilor. Indiferent de cât de mult ne iubim, cu toții facem greșeli, iar iubirea de sine constă în a ne susține în momentele dificile, a învăța din ele și a ne permite să creștem cu fiecare experiență.
După toate informațiile parcurse, tu cum privești acum Iubirea de Sine?
* Acest articol are la bază informații extrase din articole științifice sau alte surse de încredere.