M-am gândit mult ce îmi doresc să transmit azi, într-o zi atât de încărcată de simbolistică și cum să fac asta în cel mai pur și autentic mod. Nu am primit răspunsuri, am amânat și am tot amânat…
De când mă știu, lumea mea interioară este ghidată de intuiție, forma prin care divinitatea vorbește cu mine. Sunt în conexiune permanentă cu Dumnezeu, Creatorul, iar azi, mai mult ca oricând, îl simt aproape. Fiecare moment de descurajare, durere, neliniște m-a adus mai aproape de ceea ce am ajuns azi să integrez: recunoștință.
Deși este prezentă neclaritatea în gândurile, planurile și aspirațiile mele, liniștea sufletească nu mă părăsește niciodată. Știu că tot ceea ce îmi intersectează câmpul energetic e spre binele meu suprem, cu acordul celui care guvernează tot ceea ce vedem cu ochii și simțim cu sufletul.
Nu m-am îndoit niciodată de existența Forței Creatoare, am simțit mereu prezența ei în viața mea. Cu toate acestea, numeroase întrebări m-au săgetat de-a lungul timpului și multe vor mai apărea, sunt sigură… însă, poate, unele răspunsuri sunt menite să rămână departe de ochii curioșilor ca mine, în siguranța necunoașterii.
Pentru azi, mi-am oferit provocarea de a aduce la lumină trăirile personale legate de un subiect cu mare încărcătură emoțională. M-a fulgerat ideea, când neîntâmplător, mă aflam la facultate, la cursul “Educația despre moarte” după o zi în care numai acolo nu îmi doream să fiu. Recunosc, deși credeam că sunt pregătită… nu a venit momentul pentru aceasta. Așadar, îmi iau angajamentul să revin atunci când e mai multă claritate.
Cu toate acestea, sunt câteva idei pe care simt să le exteriorizez în prag de sărbătoare:
Lumina e în fiecare dintre noi. Facem parte din lucrarea divină. Suntem profesori unii pentru ceilalți în călătoria noastră către esență. Suntem împreună dar totuși separați… de principii, de cutume, de societate, de religii, de preferințe politice…
Iertarea e cheia ce deschide toate ușile prosperității și ale abundenței. Cum ar fi viața dacă iubirea pentru sine, pentru semeni și recunoștința pentru întreaga creație divină ar lua locul rușinii, al fricii, al invidiei, al frustrării? Pământul, planeta dualității, cea mai provocatoare încercare de a ajunge înapoi “acasă”, ne susține evoluția prin intermediul celor mai dureroase lecții… și al celor mai pline de simțiri evenimente.
Simt binecuvântarea azi și pentru totdeauna că fac parte din aceste vremuri aparent tulburi, generatoare de frici, tensiuni și dezechilibre. Astfel, au șansa să iasă la suprafață toate neliniștile, credințele limitative și temerile ce mi-au îngrădit libertatea de a savura viața din prea plinul ei.
Pentru omenire, fiul lui Dumnezeu a recurs la sacrificiul suprem. A venit momentul nostru, părți ale creației divine, să contribuim individual la ceea ce cu toții visăm cu ochii deschiși: Raiul pe Pământ!