Cine iubește și lasă, a sperat cândva că o să fie văzut, apreciat și iubit la adevărata valoare…
Cine iubește și lasă, a închis ochii de prea multe ori înainte să aleagă, cu inima grea, să închidă un capitol al vieții sale…
Cine iubește și lasă, a înțeles că dragostea nu se cere, ci se oferă liber, iar atunci când nu vine de la sine azi, nu o să vină nici mâine…
Cine iubește și lasă, a pierdut părți din el, a suspinat în tăcere și și-a spus că e doar un hop în calea fericirii lor, un obstacol ce a venit să îi aducă și mai aproape unul de celălalt, nicidecum un semnal de alarmă care să le deschidă ochii…
Cine iubește și lasă, a simțit cum își pierde treptat propria identitate, că s-a contopit atât de mult cu viața cuplu, încât nu mai știe cine e dincolo de ea…
Cine iubește și lasă, a obosit să meargă singur sau pe jumătate însoțit către o destinație care ar fi trebuit să îi aștepte împreună…
Cine iubește și lasă, a înțeles pe propria piele că iubirea nu înseamnă sacrificiu până la epuizare, ci creștere armonioasă împreună…
Cine iubește și lasă, a visat cu ochii deschiși la viața de basm pe care urmează să o trăiască împreună, dar prea des a privit realitatea prin filtrul propriei fantezii…
Cine iubește și lasă, s-a mulțumit de prea multe ori cu jumătăți de măsură, cu vorbe spuse fără profunzime, cu gesturi reci și priviri de piatră…
Cine iubește și lasă a conștientizat cu toate simțurile corpului că lipsa de respect și atenție doare mai tare decât singurătatea…
Cine iubește și lasă, ascunde durere, teamă și o fărâmă de speranță că lucrurile încă mai au timp să se îndrepte…
Cine iubește și lasă, știe acum, după multe lecții ignorate că uneori iubirea nu e suficientă dacă nu e și reciprocă…
Cine iubește și lasă, poartă în privire, adânc ascunsă, o urmă de regret că poate a renunțat prea repede, prea dur, prea pripit… dar odată cu asta, privirea a devenit mai limpede.
Cine iubește și lasă, a înțeles că viața e prea frumoasă pentru a fi irosită în certuri, tăceri apăsătoare, neimpliniri…
Cine iubește și lasă, a conștientizat că fiecare dintre ei merită mai mult decât o relație fantomă, decât un mediu stresant și agasant, ce îi seacă de energie zi de zi de zi…
Cine iubește și lasă, simte durerea asemeni unui cuțit înfipt în inimă, însă știe că a rămâne acolo unde nu se simte dorit doare mai tare decât orice sfârșit…
Cine iubește și lasă, a ales să se vindece în loc să se piardă…
Cine iubește și lasă, și-a prioritizat emoțiile, trăirile și viața însăți, refuzând să mai fie complice la o nefericire în doi…
Cine iubește și lasă, știe că drumul lor împreună a ajuns la final, că și-au învățat lecțiile și că e momentul să își ofere în dar libertatea de a se descoperi în noi circumstanțe…
Cine iubește și lasă, e departe de a fi egoist, narcisist sau nepăsător… e conștient, prezent în propria viață și doritor să atingă, chiar și separat, liniștea interioară.
Cine iubește și lasă, se gândește nu doar la el însuși, ci la binele lor suprem, împreună și separat…
Cine iubește și lasă, azi, mâine sau poate atunci când are curajul de a se rupe de ceea ce nu îl satisface, primește o superputere: își recapătă stima de sine pierdută încet și sigur…
… și mai presus de toate, învață că uneori a pleca nu înseamnă sfârșit, ci început.