Prima mea reacție a fost una admirativă. Ceașca mea de cafea revela un mesaj întâlnit deseori în conversațiile îndrăgostiților din toate timpurile. Au urmat câteva secunde de liniște. Corpul îmi transmitea că ceva din mine nu e în acord cu ceva din exteriorul meu. Acum îmi vine atât de firesc să observ asta! Am pozat […]
Cine iubește și lasă, a sperat cândva că o să fie văzut, apreciat și iubit la adevărata valoare… Cine iubește și lasă, a închis ochii de prea multe ori înainte să aleagă, cu inima grea, să închidă un capitol al vieții sale… Cine iubește și lasă, a înțeles că dragostea nu se cere, ci se
Pentru fetița bună și entuziastă, Nu îți pierde niciodată lumina din ochi și zâmbetul de pe buze. Râzi cu toată pofta atunci când viața e mai mult decât darnică, căci o să fie, plângi din tot sufletul atunci când viața te trezește la realitate, căci o să o facă, și fii mereu, fără nicio excepție,
Nu departe de mulțimea de oameni zgomotoși, de clădirile impunătoare, de blocajul din trafic și de anxietatea unui spațiu care pare a fi prea mult, mi-am găsit locul și odată cu el și rostul meu în viață… Nu departe de freamătul orașului, am simțit că aparțin, mai mult decât unui punct pe hartă, aparțin unui
Dacă nu mi-ar fi fost teamă, astăzi drumul meu ar fi urmat o altă traiectorie… Dacă nu mi-ar fi fost teamă, aș fi spus o poveste complet diferită despre viața mea de până acum… Dacă nu mi-ar fi fost teamă, aș fi bifat mai multe reușite, aș fi primit mai multe lecții și aș fi
Un capitol s-a încheiat ieri, când răvășită de emoții am susținut ultimul examen! Pe tot parcursul zilei, în mintea mea s-a derulat un singur gând: e finalul, finalul facultății și începutul unui drum pavat cu lecții, informații valoroase, suflete vulnerabile și multă teamă… Simt acum, mai mult ca niciodată, că e timpul să fiu mândră
Într-o lume demult apusă, zidurile reci sunt martore ale celor mai înfiorătoare și lipsite de umanitate acțiuni… Într-o lume demult apusă, zidurile reci sunt martore ale celor mai mari nedreptăți, ale celor mai crude pedepse și ale celor mai nefericite vieți… Într-o lume demult apusă, zidurile reci păstrează tăcut mărturia violenței, a lacrimilor ce curg
Cine suntem noi cu adevărat când rămânem singuri pe scena vieții, când toți cei din jur privesc spre propriile întrebări și iluzii? Cine suntem noi atunci când lumina se stinge, atunci când întreaga lume merge la culcare și rămânem doar noi… cu noi înșine? Cine suntem noi atunci când nimeni nu mai e prin preajmă
Timpul trece și lasă în urmă o viață complet străină generațiilor ce vor veni… Timpul trece și înlocuim inevitabil liniștea, simplitatea și viața trăită în acord cu natura… cu zgomotul mașinilor și furia șoferilor blocați în trafic, cu goana după bunuri și cariere, cu viața trăită contra cronometru… Timpul trece și ia cu el valori,
M-am gândit mult ce îmi doresc să transmit azi, într-o zi atât de încărcată de simbolistică și cum să fac asta în cel mai pur și autentic mod. Nu am primit răspunsuri, am amânat și am tot amânat… De când mă știu, lumea mea interioară este ghidată de intuiție, forma prin care divinitatea vorbește cu
