Nu departe de mulțimea de oameni zgomotoși, de clădirile impunătoare, de blocajul din trafic și de anxietatea unui spațiu care pare a fi prea mult, mi-am găsit locul și odată cu el și rostul meu în viață…
Nu departe de freamătul orașului, am simțit că aparțin, mai mult decât unui punct pe hartă, aparțin unui mod de a trăi, de a simți, de a primi…
Nu departe de freamătul orașului, am găsit oaza mea de reconectare cu ceea ce e esențial: natura în toată splendoarea sa… și mi-e atât de greu să găsesc cuvintele a căror semnificație să fie pe măsura recunoștinței pe care o simt…
Nu departe de freamătul orașului, am simțit că m-am întors acasă, după un drum de adaptare într-o lume în care simt că nu mă potrivesc în totalitate…
Nu departe de freamătul orașului, primești răspunsuri, chiar dacă întrebările îți sunt străine… vin în valuri și curăță tot ceea ce nu e în acord cu misiunea ta pe lume…
Nu departe de freamătul orașului, aproape cât ai clipi, se dezvăluie privitorilor o lume aflată în opoziție cu ceea ce trăim zi de zi: viețuitoare iubitoare de libertate, liniște și locuri de nimeni pătrunse, pâlcuri de iarbă crudă, flori înmiresmate și o mare pictată de divinitate în multe nuanțe de verde…
Nu departe de freamătul orașului, se zăresc, din când în când, oameni răbdători, contemplativi, cu zâmbetul pe buze și în chip…
Nu departe de freamătul orașului, sunt încă drumuri pe care nu a călcat picior de om și poate e mai bine să rămână așa… să nu răvășim armonia sălbăticiei cu gesturile noastre, adesea grăbite și lipsite de blândețe.
Nu departe de freamătul orașului, am simțit că existența mea e mai mult despre a prioritiza starea de bine, iubirea, zâmbetul, entuziasmul și copilul interior… uneori, poate, “râzi mai mult decât îți vine” e cheia ce deschide toate ușile.
Nu departe de freamătul orașului, în inima liniștii, mi-aș petrece nu doar această viață, ci și toate cele ce vor veni, fără teama de sfârșit…
Am rătăcit cu blândețe printre căutări, iar nu departe de freamătul orașului, am reușit să ofer un nume chemării sufletului meu: tihnă.
Nu am primit nicio garanție a ceea ce urmează, a ceea ce viața are pregătit pentru mine, însă, oriunde m-ar purta împrejurările, voi căuta ca sufletul meu să nu fie privat de tihnă…
Și poate că, nu departe de freamătul orașului, am ajuns de fapt, mai aproape ca niciodată de mine.