Am recitit-o pe nerăsuflate după vreo cinci ani, din perspectiva femeii care a pornit deja în călătoria cunoașterii și a iubirii de sine… a fost o plăcere să savurez fiecare cuvânt și cu fiecare pagină răsfoită mi-am reamintit cu emoție de mine, la prima citire a cărții, timidă și fără nicio certitudine că urma să își vadă visurile cu ochii.
Ajunsă la 24 de ani, privesc acum viața cu și mai multe dorințe și aspirații. Cred în potențialul meu mai mult ca oricând și îmi doresc să mă manifest în cel mai autentic mod putință. Sunt sigură că vor fi momente când echilibrul meu va fi zdruncinat, însă nu pot decât să mă bucur că voi descoperi părți din mine încă păstrate în umbră.
“Indiferent de cum este lumea în exterior, nu o lăsa să schimbe cum ești tu în interior”, acesta este unul dintre cele mai revelatoare îndemnuri extrase în timp ce lecturam cartea. Oricât de provocatoare se arată călătoria mea, nu voi lăsa pe nimeni și nimic să îmi stingă strălucirea din ochi și speranța din suflet.
“Dă voie în jurul tău doar celor care te încurajează să fii tu însuți” ne spune Cristian Stan și are atâta dreptate. M-am simțit de multe ori o ciudată în prezența oamenilor datorită modului în care privesc lucrurile și îmi exprim sentimentele. Atunci când sunt entuziasmată și mă simt în siguranță, vorbesc mult și râd cu poftă, însă de multe ori am ales să îmi sting entuziasmul, constatând că energia mea obosește. Am procedat oare în cel mai bun mod? Probabil, pentru perioada respectiva a vieții mele, acum însă o privesc ca pe o trădare față de mine însămi. A venit momentul ca lucrurile să se schimbe…
Autorul a făcut o mulțime de mărturisiri în cartea sa, s-a vulnerabilizat în fața noastră, sunt sigură că din dorința de a ne îndruma către o variantă mai bună a fiecăruia dintre noi. “Nu știam nimic despre mine, nu știam ce vreau și ce nu vreau, ce îmi place și ce nu îmi place… ce mă sperie sau ce îmi dă curaj”, “Eram dispus să dau voie în viața mea oricărei persoane care era dispusă să îmi ofere iubire” sunt doar două dintre afirmațiile sale. Mi-au făcut pielea de găină știind că am fost și eu cândva acolo… și mai știu că sunt încă mulți oameni prinși în furtuna aceasta de trăiri.
Avem așteptări de la ceilalți să ne ofere grijă, să ne confirme valoarea, însă “Niciun fel de iubire nu îți va ajunge până tu nu vei învăța să te iubești înainte” ! Wow! Pentru mine această propoziție a fost… fără cuvinte. Și e și acum, după atâtea recitiri. Totul începe cu noi și se sfârșește cu noi… și nu e egoism! Am detaliat subiectul în articolul “Iubirea de Sine între mit și realitate”, iar dacă nu ai făcut-o deja, poți să arunci o privire.
Suntem cu toții într-un proces constant de redescoperire și reconstruire, deși poate unii dintre noi nu suntem atât de conștienți de ceea ce are loc în viața noastră… fie din cauza numeroaselor sarcini pe care trebuie să le bifam la finalul zilei, a societății care promovează un stil de viață în care trebuie mereu să acumulezi bunuri materiale pentru a fi în rând cu celilalți, fie din răni poate prea dureroase pentru a avea curajul și suportul energetic pentru a le privi în ochi.
“Sunt gata să renunț la cine sunt, doar pentru a putea fi mai mult” e metoda la care autorul cărții a apelat pentru a lăsa potențialul să iasă la suprafață. Pentru a intra în posesia a ceea ce Universul ți-a rezervat, uneori trebuie să renunți la ceea ce tu consideri că e pentru tine. Ai încredere că tot ceea ce vine spre tine are un scop măreț. Știu că poate provoca multă durere, neîncredere, incertitudine, însă ce valoare ar avea liniștea fără furtuna dinaintea ei?
Acum se naște o nouă întrebare. Oferă-ți cât timp ai nevoie și lasă sufletul să răspundă:
“CINE SUNT EU CU ADEVĂRAT?”
.
.
.
.
.
.
Pe lângă toate răspunsurile oferite de tine… ești “atât creatorul, cât și creația”.
“Relațiile tale oglindesc lumea ta interioară.”, iar atunci când ceea ce e în jurul tău nu te mulțumește, adu-ți aminte că tu ești creatorul. Ai încredere în semnalele corpului tău și alege să primești în câmpul tău energetic doar acele prezențe care te încurajează să îți manifești autenticitatea, iar tu la rândul tău să oglindești acțiunea.
Nu uita însă, “nimeni nu poate să ofere ceva ce nu are pentru sine”, așadar fii tu prima persoană căreia să îi oferi iubire, înțelegere, empatie și libertate de a fi oricine simte să fie.
“Schimbarea nu trebuie să devină niciodată o condiție pentru a primi iubire”. Îi iubim pe ceilalți pentru ceea ce sunt atunci când sunt în prezența noastră, pentru maniera în care se exteriorizează și vulnerabilizează în interacțiune cu ceilalți, pentru modul în care își exprimă emoțiile, nu pentru cum îi proiectăm noi peste vreo câțiva ani alături de noi! Iar noi, la rândul nostru, ar fi cel mai înălțător să fim iubiți pentru aceleași lucruri… însă, vezi tu, nu putem controla în vreun fel modul în care celălalt alege să iubească, doar dacă îi permitem să ne iubească conform cerințelor sale.
Pe lângă toate cele spuse, vreau să adaug ceva esențial pentru sufletului meu: “Faptul că iubești un alt om nu trebuie să fie niciodată un motiv pentru a înceta să te iubești pe tine”.
Mulțumesc că ai ajuns până aici! Pentru mine așa s-a simțit cartea “Arta De A Te Iubi”, de Cristian Stan. Tu ai citit cartea?
Precizare: Toate ideile preluate din carte sunt marcate cu ghilimele și îngroșate pentru a ieși în evidență.